Pe 17 ianuarie 2020 am început să filmez trei video-uri scurte pe zi, indiferent de locul în care mă aflam. Acestea sunt filmate de obicei o dată pe zi, deși în unele zile se putea întâmpla să filmez mai frecvent, în funcție de câte „nimicuri” interesante întâlneam.

Nothing a început fără legătură cu COVID-19 și demonstrează importanța încercării de capta imagini fără ambiția de a surprinde ceva și fără a lua în considerare intenția, semnificația sau conceptul. Nu puteam bănui consecința viitoare a noului meu obicei de a filma video-uri de 3x20 secunde, care se suprapun acum peste constrângerile aduse de Coronavirus.

Proiectul s-a dovedit a fi un mod minunat de a privi trecerea timpului și m-a reconectat cu locul în care trăiesc de 30 de ani, locul cu care mă familiarizasem prea mult. Îmi amintesc rușinat de momentele în care le spuneam oamenilor că m-am plictisit de peisajul din apropiere, căci frumusețea sa devenise invizibilă după o perioadă, încetasem să o mai văd.

De când am început să filmez la acest proiect, m-am rebranşat la peisaj și mă uimește puterea imensă pe care fiecare dintre cele trei imagini o au în a declanșa amintiri și a pune în valoare detaliile specifice ale fiecărei locații. Cele șase luni au reprezentat o perioadă în care am văzut pe repede-
înainte trecerea anotimpurilor, creșterea plantelor și schimbările meteorologice din această mică parte a lumii.

Chiar dacă aștept cu nerăbdare sfârșitul pandemiei de COVID-19, proiectul va continua până în 17 ianuarie 2021, urmărind trecerea anotimpurilor și schimbările de viață care sigur vor continua.

În acest montaj video, o secvenţă nouă apare la fiecare 2,4 secunde și rămâne vizibilă timp de 19,08 secunde, aparent durata medie de timp petrecută în faţa unei lucrări de artă într-o galerie.

‍

‍