I used to cry, but now I don't have the time
Vlad Basalici, Vilmos Koter, Gloria Luca
Curatori: Cristina Curcan, Lucian Indrei
14 mai – 25 iunie, 2022
Colateral, Cinema ARTA
str. Universității nr. 3, Cluj-Napoca
Cei mai mulți dintre noi negociem în liniște cu nevoia de a ne depăși condiția. Cei mai mulți dintre noi stăm la adăpostul civilizației de realizarea faptului că trăim într-o lume care va fredona fără să rateze o notă la dispariția noastră. Ne concentrăm energia pe ceea ce e controlabil. Construim comunități. Participăm. Ne pasă. Râdem. Prețuim. Alinăm. Suferim. Iubim. Sărbătorim. Consfințim. Regretăm. Ne lăsăm entuziasmați de reușite, uneori ale noastre, alteori ale celor pe care-i respectăm sau idolatrizăm.
Prin toate acestea, ne-am obișnuit să privim spre lume cu gândul de a găsi ceva care să ne emoționeze sau să ne liniștească, să ne atragă atenția sau să ne ducă într-un loc nou. Și totuși, călătoria științifică în care am pornit ne sugerează că universul nu e o arenă prielnică și înfloritoare pentru viață și intelect. Viața și mintea sunt două lucruri care doar se întâmplă să se întâmple. Până într-o zi. – Brian Greene, The Nobility of Being, ultimul capitol al cărții Until the End of Time
Din fluxul continuu de experiențe care compun existența, creierul trebuie să le proceseze și să le filtreze pe cele percepute de simțuri. Ceea ce simțurile noastre fac, în mare, aduce cu procesul de comprimare a datelor: simplifică pentru a putea funcționa, spune Mazviita Chirimuuta la Universitatea din Pittsburgh, Pennsylvania. Creierul și sistemul nostru senzorial alcătuiesc împreună o interfață care simplifică complexitatea lumii. Ne-am adaptat cu succes la lumea naturală, însă tocmai propria noastră creație artificială e cea care ne lasă lipsiți de apărare. În oceanul de date pe care-l constituie internetul, oamenii se pot izola în filter bubbles sau echo chambers, unde întâlnesc numai informații care le confirmă propria viziune asupra lumii. Proliferarea mediilor digitale a distrus noțiunea unei realități comune la care să ne raliem. Era însă inevitabil, dat fiind că cercetările din domeniul fizicii cuantice arată că lumea devine reală doar atunci când o privim. După cum confirmă John Wheeler de la Universitatea Princeton, mecanica cuantică e uluitoare, fiindcă ne dă posibilitatea să ne gândim la modul cel mai serios la faptul că universul nu ar fi nimic în lipsa observării lui.
Lucrările video selectate par să pornească din această perspectivă a observatorului care, prin intermediul tehnologiei, are acces la multiple cronologii și realități. De exemplu, lucrarea Intervale sparte/Broken Intervals a lui Vlad Basalici prezintă câteva marcaje de timp VHS din înregistrări video ale evenimentelor din decembrie 1989 din România. Din acest punct prezent din care privim, evenimentele din trecut nu pot fi fixate pe o axă care să genereze o narațiune, dar ele coexistă, devenind o colecție de evenimente care refuză să se lege. În Memoria mișcărilor/Memory of Movements, Vilmos Koter documentează un performance care constă în acțiunea de merge pe un câmp în cercuri din ce în ce mai mari. Urmele mișcărilor devin vizibile doar pentru cei care văd toată înregistrarea. Nu în ultimul rând, lucrarea Gloriei Luca, Un loc pentru toți/A place for all, prezintă scene preluate din diverse materiale video, fie ele documentare sau filme de ficțiune, montate într-un scurtmetraj experimental despre spațiul public, ca un memento că arta este un proces de încercări și eșecuri care nu garantează soluții.
VLAD BASALICI (n. 1978) trăiește și lucrează în București și Londra (UK). vladbasalici.com
În proiectele sale, investighează modul în care percepem temporalitatea. Vlad Basalici este interesat, de asemenea, de procesul de abstractizare care pornește de la ceva, dar rezultatul devine alt-ceva. Fiecare lucrare a sa este datată 2012. În același an, a inițiat Ultima Arhivă care conține ziare din întreaga lume publicate pe 21 decembrie 2012, ultima zi înainte de Apocalipsă.
Lucrările sale personale, sau în colaborare, au fost prezentate la Bozar, Bruxelles (BE); Salonul de Proiecte, Alert Studio, MNAC, The Center for Visual Introspection, CNDB, tranzit.ro, Sandwich Gallery, București; Galeria Plan B, Berlin (DE); Fabrica de Pensule, Cluj-Napoca; tranzit, Bratislava (SK); Dansehallerne, Copenhaga (DK); brut, Viena (AT).
KOTER VILMOS (n. 1982) trăiește și lucrează în Miercurea Ciuc/Csíkszereda. kotervilmos.com
Lucrările sale explorează și reinterpretează critic aspecte ale vieții sociale și politice, dar și pe acelea ale universului cotidian, sub forma unor intervenții artistice în spațiul public, acțiuni performative, instalații, video și design grafic.
Lucrările și proiectele sale au fost prezentate în locații precum ADAF, Atena (GR); NOASS, Riga (LV); Worm, Rotterdam (NL); Galeria Sandwich, Scena9, Centrul Cultural Ceh, Teatrul Masca, tranzit.ro, București; Simultan, Art Encounters, Timișoara; Galeria Didar (IR); Žagarė Fringe Festival (LT); Bozar, ICR Bruxelles (BE); Bunker, Ljubljana (SI); HAU, Berlin (DE); Fabrica de Pensule, Cluj-Napoca; MAGMA, Sfântu Gheorghe; Muzeul de Artă 53, Guangzhou (CN); Geumgang Nature Art Biennale, Gongju (KR); Art-Mill, Szentendre (HU); Partapur (IN).
GLORIA LUCA (b.1988) trăiește și lucrează în Madrid (ES) și Iași. glorialuca.net
Practica Gloriei Luca se articulează în jurul unei arhive digitale de imagini problematice pentru demnitatea umană, motiv pentru care aceasta nu le expune niciodată, ci le folosește ca sursă a praxisului său de creație-și-gândire. În lucrările sale, Luca recurge adesea la text, pe care îl folosește pentru a investiga modul în care cuvintele pot fi folosite pentru a interpela privitorul și pentru a declanșa un proces de reflecție în experiența estetică. Artista abordează textul printr-o lentilă intersecțională cu ajutorul căreia contestă politicile de excluziune mai puțin vizibile ale Uniunii Europene, precum și narațiunile divizării sociale printr-o diversitate de medii și formate artistice. Interesul artistei pentru proiectele de emancipare îi plasează cercetarea artistică la intersecția dintre studiile media, drepturile omului, antropologie și educație.
Lucrările Gloriei Luca au fost expuse la ABM Confecciones, Madrid (ES); Museu de l'Empordà, Figueres (ES); The Art Building, Vrå (DK); Le Beffroi Cultural Center, Montrouge (FR); Ringturm Exhibition Centre, KulturKontakt Austria, Viena (AT); Art Encounters, Timişoara; National Gallery-Trade Fair Palace, Praga (CZ); MATCA artspace, White Cuib, Centrul de Interes, Centrul Cultural Clujean, Cluj-Napoca. În prezent este bursieră la Es Baluard Museum of Contemporary Art de Palma, Spania.
Bio curatori:
CRISTINA CURCAN (n. 1984) trăiește și lucrează în Europa.
Cristina Curcan este artist vizual și curator cu sediul în Cluj-Napoca, România. Este unul dintre co-fondatorii Lateral ArtSpace, o platformă independentă de artă contemporană, inițiată în aprilie 2012 la Cluj-Napoca. Proiectul își propune să promoveze artiștii români contemporani, precum și să introducă artiștii internaționali către publicul din România. Până în 2020, când a fost închis din cauza multor factori, culminând cu pandemia de Covid-19, Lateral ArtSpace a fost în principal un spațiu expozițional, situat la Fabrica de Pensule.
Cristina a participat la coordonarea a peste 60 de expoziții de artă și evenimente legate de artă la Lateral ArtSpace și alte spații expoziționale din România, Suedia, Grecia, Germania. A contribuit la numeroase proiecte culturale dezvoltate de Fabrica de Pensule și a făcut parte din două proiecte ale Pavilionului României la Bienala de Artă de la Veneția (Adrian Ghenie
– Darwin’s Room, 2015 și Geta Brătescu – Apparitions, 2017).
LUCIAN INDREI (n. 1983) trăiește și lucrează în Europa.
Lucian este artist, curator ocazional și tâmplar cu jumătate de normă. Este unul dintre co- fondatorii Lateral ArtSpace. Lucian a făcut parte din coordonarea majorității expozițiilor organizate de Lateral ArtSpace, de la scrierea de texte până la supravegherea producției și instalării operelor de artă. A făcut parte din trei echipe de proiecte ale Pavilionului României la Bienala de Artă de la Veneția (Geta Brătescu – Apparitions, 2017; Unfinished Conversations on the Weight of Absence, 2019 și Adina Pintilie – A Cathedral of the Body, 2022).
_
Organizatori: Lateral ArtSpace, Cinema ARTA
Parteneri: Centrul Cultural Clujean, Revista ARTA
Expoziția face parte din proiectul Collateral Endeavors, derulat de Asociația Lateral ArtSpace în 2022. Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
