Povestea(AR)TA - Heritage Cinemas of Europe
Între perioada 3 - 31 octombrie , Cinema ARTA vă invită în Cluj-Napoca, pe strada Universității numărul 3, pentru a explora seria de evenimente din cadrul proiectului Povestea (AR)TA - Heritage Cinemas of Europe
Prin filme, muzică și prezentări, cinematograful ARTA propune o călătorie prin istoria filmului în corelație cu propria istorie, evidențiind valoarea patrimonială a spațiului. Selecția filmelor care explorează relația dintre cinematografie, arhitectură, oraș și modernitate, a pornit de la următoarele teme: scenografie și spectacol, arhitecturi fantastice, mobilitate, peisaje industriale și spații de spectacol. În fiecare marți, vor avea loc proiecții în sala de cinema precedate de prezentări susținute de curatorii Daniel Iftene și Radu Toderici care vor dezvolta și contextualiza temele abordate în filme.
Care sunt momentele esențiale din istoria cinemaului european și universal? Care sunt acele filme în care se vede inovația, ruptura față de tradiție, dar în același timp, în mod paradoxal, și o însumare a ceea ce reprezenta tradiția cinematografică până în acel moment? De la aceste două întrebări am pornit când am discutat și conturat programul. De asemenea, am ales filme care, prin stilul lor, prin trăsăturile lor, pot servi drept puncte de legătură între diversele tendințe cinematografice din acel moment. Pornind de la filmele alese, ne dorim, în prelegerile care vor însoți fiecare proiecție, să schițăm câte o micro-istorie a cinemaului, pentru fiecare din epocile mai importante ale acestei arte. – Daniel Iftene și Radu Toderici, curatorii programului
Primul titlu al seriei vizează perioada filmului mut. În fundalul aproape fiecărui film, există o lume creată din detaliile lui cele mai minuțioase. Această realitate construită special pentru film, care riscă de multe ori să treacă neobservată, e de obicei realizată de unul sau mai mulți scenografi. Un exemplu faimos pentru epoca filmului mute The Thief of Bagdad (1924), regizat de Raoul Walsh, cu Douglas Fairbanks – unul dintre star-urile absolute ale epocii – în rolul principal. The Thief of Bagdad, inspirat din poveștile din O mie și una de nopți, e o transpunere plină de imaginație, îmbibată de detalii exotice și exotizante, a lumii arabe în care se petrec faimoasele povești și, fără îndoială, unul dintre cele mai frumoase filme – din punct de vedere vizual – păstrate din epoca mută. Mai mult de atât, e o lume filtrată prin stiluri artistice în vogă în Statele Unite în anii ’20, cum e Art Nouveau.
Cel de-al doilea film selectat este Brazil, al regizorului Terry Gilliam care cuprinde imaginea distopică a unui viitor nu prea îndepărtat, cenușiu și împietrit în propria lui birocratizare. Lumea în care trăiește tânărul funcționar Sam Lowry a atins apogeul modernizării inutile sau inutilității moderne din care nu se
mai poate scăpa decât prin vise fantastice.
Clădirile uriașe și supraîncărcate, străzile murdare și aglomerate și vehiculele zgomotoase sancționează evoluția unui mediu urban ostil și copleșitor la care s-a ajuns din cauza urbanizării excesive și a pierderii individualității și a umanității. Clădirea de birouri în care lucrează Sam Lowry e epicentrul sistemului, minuscul, fără nicio pată de culoare, traversat de eternele țevi și conducte care trădează nevoia obsedantă a statului de a controla nu numai prezențele publice, ci și trăirile cele mai intime.
De aceea, spațiul de care se folosește Terry Gilliam în Brazil a devenit unul dintre cele mai emblematice decoruri de film în redarea nevoii de a lupta împotriva unui sistem opresiv pentru a păstra libertatea de a fi oameni.
Pe străzile Berlinului anilor 20, regăsim cel de-a treilea titlu al seriei, cu căruțele încă își mai întretaie calea cu mai noile tramvaie și automobile. Și, deși e un documentar experimental mut, Simfonia orașului urlă. E un vacarm de nedescris. Vocile oamenilor, strigătele, muzica, motoarele, metalul mașinăriilor de făcut pâine sau oțel străbat din imaginile surprinse de Ruttmann.
Simfonia vine din ritmurile vizuale pe care le creează regizorul german în opera sa de pionierat în surprinderea vieții urbane, dar și din montajul rapid, juxtapunerea imaginilor și sunetul sincronizat. Fără o poveste, fără un scenariu, fără personaje (cum avea să facă și Vertov mai târziu), filmul Berlin, Simfonia unui mare oraș se concentrează pe viața cotidiană a orașului, pe străzi, pe oameni și pe evenimentele care au loc în decursul unei zile. Un exercițiu de observație a istoriei mici și o celebrare a vieții urbane și a orașului în limitele căruia se desfășoară.
Cel de-al patrulea film din serie, Anotimpuri, film liric, cu accente moderniste, pune problema acestui tip specific de viziune asupra modernității, dezvoltat în timpul perioadei socialiste în România. Dintre filmele de ficțiune regizate de Savel Stiopul de-a lungul carierei sale, primele trei –
Aproape de soare (1961), Anotimpuri (1964) și Ultima noapte a copilăriei (1968) – ar putea reprezenta niște exemple ideale pentru evoluția cinemaului românesc în anii ’60 – atât din punct de vedere estetic, cât și cu referire la un anume imaginar al socialismului românesc din acea perioadă. Retrospectiv, se vede în ele o viziune legată de tehnologie, viață cotidiană, timp liber și (în cazul ultimului dintre ele) alienare urbană – pe scurt, despre modernitatea socialistă –, filtrată prin sensibilitatea proprie a regizorului.
Am ales să încheiem această serie pornind de la ideea că cinemaul s-a întors deseori asupra lui și a celorlalte arte nu numai ca să le ofere spectatorilor ocazia să arunce un ochi în spatele cortinelor sau al camerelor de filmat, ci pentru a se înțelege mai bine și a-și proiecta locul în lume. Fie că ne gândim la marile pelicule despre lumea filmului (Noapte americană, Disprețul, Sunset Blvd., 8 ½, Barton Fink și multe altele), sau despre cea a teatrului (Copiii paradisului, Birdman, Tot acest jazz, În seara premierei), ne sare în ochi impresia că aceste spații sunt izolate de lumea „reală”, sunt spații de evadare, a căror puritate și autonomie riscă de multe ori să fie pierdute sub asaltul cotidianului. De aceea, poveștile pe care
le spun aceste filme, fie că sunt vesele sau tragice, revin deseori la apărarea unor libertăți
hăituite.
Dacă ai avut un nod în stomac când ai văzut pentru prima dată Cabaretul lui Bob Fosse, sunt mici șanse să scapi de el de oricâte ori l-ai revedea. Pentru că naivitatea și libertatea sfidătoare a tinerei britanice Sally Bowles, rătăcită în clubul Kit Kat din Berlinul anilor 30, se lovește mereu și tragic de intoleranță și extremism, de o realitate care se pregătește să-și pună masca groazei.
În întâlnirile pe care curatorii le vor avea cu publicul, cele cinci filme nu vor fi decât un capăt al firului care, odată prins, poate să ducă la desfacerea unor perioade și direcții absolut fascinante din istoria cinemaului european, precum și din istoria cinematografului ARTA, situat într-o clădire monument istoric, cel mai vechi cinematograf din țară care își păstrează funcțiunea de la deschiderea sa, în 1913, fiind renovat și redeschis de echipa noastră în 2021.
Vă asteptăm șă decoperim împreună Povestea (AR)TA - Heritage Cinemas of Europe.
PROGRAM
03.10.2023 | Săptămâna 1
18:00 – Set design și spectacol [Prezentare: Radu Toderici]
19:00 – The Thief of Baghdad | Hoțul din Bagdad (1924) [Proiecție de film]
10.10.2023 | Săptămâna 2
18:00 – Arhitecturi fantastice [Prezentare: Daniel Iftene]
19:00 – Brazil (1985) [Proiecție de film]
17.10.2023 | Săptămâna 3
18:00 – Mobilitate mecaniste și ritmuri vizuale [Prezentare: Daniel Iftene]
19:00 – Berlin: Simfonia unui mare oraș (1927) [Proiecție de film]
24.10.2023 | Săptămâna 4
18:00 –Peisaje industriale [Prezentare: Radu Toderici]
19:00 –Anotimpuri (1963) [Proiecție de film]
31.10.2023 | Săptămâna 5
18:00 – Spații de spectacol [Prezentare: Daniel Iftene]
19:00 – Cabaret (1972) [Proiecție de film]
Pentru bilete și pentru a fi la curent cu ultimele noutăți, vă invităm să consultați website-ul cinematografului: www.cinema-arta.ro.
Evenimentele fac parte din ”Povestea (AR)TA - Heritage Cinemas of Europe”, un proiect al Asociaţiei ARTA în dialog, co-finanţat de Ordinul Arhitecţilor din România din Timbrul Arhitecturii.
Partener media: TVR Cluj
