Ultimul compozitor din epoca de aur prezentat în cadrul seriei what’s the score? este faimosul compozitor de muzică de film Bernard Herrmann, artist care marchează și tranziția către noi epoci, având în vedere că și-a început cariera în lumea filmului cu Citizen Kane (1941) al lui Orson Welles și a încheiat-o cu Taxi Driver (1976) al lui Martin Scorsese.
Cea mai celebră partitură de film a lui Herrmann este cea pe care a scris-o pentru thriller-ul psihologic Psycho al lui Alfred Hitchcock în 1960, un moment marcant în istoria muzicii de film, un film care „a definit muzica de suspans” și a stabilit-o ca practică standard în filmele de groază și science-fiction.
Bernard Herrmann a reușit să „creeze panică și teroare non-stop” folosind exclusiv muzică de coarde. Hitchcock a declarat că munca lui Hermann a fost esențială pentru succesul filmului și că „33% din efectul filmului Psycho s-a datorat muzicii”.
„În Psycho m-au interesat destul de puțin subiectul și personajele. Ceea ce m-a interesat a fost să impresionez publicul cu ajutorul montajului, al imaginii, al benzii sonore și a tot ceea ce este pur tehnic. Este o mare satisfacție pentru noi să folosim arta cinematografică pentru a crea emoție. Și în Psycho am reușit acest lucru.” - Alfred Hitchcock, 1966 (Le Cinema selon Hitchcock)
Bernard Herrmann (1911 - 1975) a fost un compozitor și dirijor american, cunoscut mai ales pentru activitatea sa de compozitor de filme. În calitate de dirijor, a susținut muzica unor compozitori mai puțin cunoscuți. Este considerat pe scară largă ca fiind unul dintre cei mai mari compozitori de film.
Herrmann este strâns asociat cu regizorul Alfred Hitchcock. A scris partiturile pentru șapte filme ale lui Hitchcock, de la The Trouble with Harry (1955) la Marnie (1964), o perioadă care a inclus Vertigo (1958), North by Northwest (1959) și Psycho (1960). De asemenea, a fost consultant de sunet pentru The Birds (1963), un film în care nu există muzică propriu-zisă, ci doar sunete de păsări realizate electronic, folosind un instrument electronic numit mixtur trautonium pentru a reproduce zgomotele păsărilor.
Bernard Herrmann a fost de asemenea unul dintre primii compozitori care au folosit muzica electronică în muzica de film, utilizând un theremin, o vioară electrică și un bas în The Day The Earth Stood Still (1951).
Pe lângă colaborarea cu Hitchcock a creat coloana sonoră pentru filme faimoase precum Fahrenheit 451 al lui François Truffaut,
Descriind efectul crucial al muzicii în film, compozitorul Bernard Herrmann a spus: „Simt că muzica de pe ecran poate căuta și intensifica gândurile interioare ale personajelor. Poate investi o scenă cu teroare, măreție, veselie sau suferință. Poate propulsa narațiunea rapid înainte sau o poate încetini. Adesea, ea ridică un simplu dialog la rang de poezie. În cele din urmă, este legătura de comunicare între ecran și public, ajungând și învăluindu-i pe toți într-o singură experiență.”
Sinopsis
Anthony Perkins îl interpretează pe Norman Bates, ale cărui casă și motel sunt cele mai neindicate locuri pentru a-ți petrece o seară liniștită. Nimeni nu știe asta mai bine decât Marion Crane (Janet Leigh), ghinionista călătoare a cărei drumeție ia sfârșit în celebra scenă din duș, în această adaptare după romanul omonim de Robert Bloch. Mai întâi un detectiv privat (Martin Balsam), apoi sora lui Marion (Vera Miles) pornesc în căutarea ei până când suspansul și teroarea ating cote maxime, în momentul demascării ucigașului. Cel mai celebru thriller din istoria cinematografului, cu soluții regizorale încă și azi proaspăte și surprinzătoare, un film care a inspirat generații de regizori.
Despre coloana sonoră din Psycho
Neobișnuit pentru un thriller la acea vreme, partitura folosește doar secțiunea de coarde a orchestrei. Vioara stridentă care se aude în timpul faimoasei scene de la duș (pentru care Hitchcock a sugerat inițial să nu aibă deloc muzică) este unul dintre cele mai faimoase momente din istoria muzicii de film.
Există mai multe explicații pentru folosirea exclusivă a orchestrei de coarde, una fiind strâns legată de bugetul redus al filmului, aspect pe care Herrmann l-a folosit în avantajul său. Această alegere vine ca o completare a imaginii alb-negru cu o partitură monocromă similară, în care auzim toate trucurile din cartea de instrumente de coarde - pizzicatos macabru, tremolo-uri stranii, armonice ciudate etc.
Compozitorul de la Hollywood, Fred Steiner, într-o analiză a coloanei sonore a filmului Psycho, subliniază faptul că instrumentele cu coarde i-au oferit lui Herrmann acces la o gamă mai largă în tonuri, dinamica și efecte speciale instrumentale, decât i-ar fi oferit orice alt grup instrumental.
În prima jumătate a filmului nu se întâmplă mare lucru, în afară de o fată care fuge cu patruzeci de mii de dolari - totuși, muzica aspră și zimțată a lui Herrmann, care amintește atât de mult de Bartok și Stravinski, este suficientă pentru a-i ținti pe spectatori în scaune, pregătindu-i pentru teroarea care va urma. Herrmann menține tensiunea și în momentele mai lente ale filmului prin utilizarea ostinatoului. Ostinato (o frază sau un ritm muzical care se repetă în mod continuu) este utilizat frecvent în muzica sa.
Scriind în New York Times în 1941, Herrmann și-a explicat filozofia: „În orchestrarea filmului am evitat, pe cât posibil, sunetul realist al unei mari orchestre simfonice. Coloana sonoră a filmului este un mediu extrem de sensibil și, cu o inginerie abilă, un simplu solo de flaut bas, pulsația unei tobe sau sunetul de trompete în surdină pot fi adesea mai eficiente decât o 100 de muzicieni care se ocupă de asta.”
Psycho rulează în 20 septembrie, de la 19:00. Filmul va fi introdus de curatoarea seriei, Csilla Nagy. După proiecție sunteți invitați la ARTA Café pentru un vinyl listening cu dobri/ Szabi Dobricza care va completa seara cu o selecție de vinyluri cu muzică de film, jazz, triphop și world music.
⏺️Descoperă playlist-ul seriei what’s the score? pe Spotify
A journey through film, history and music featuring the best film scores
În fiecare marți, începând din 6 septembrie 2022 va avea loc săptămânal câte o proiecție what’s the score? - a journey through film, music & history însoțită de evenimente conexe în cafeneaua cinemaului, la ARTA Café. Vom încheia seria cu un eveniment special, ziua ARTA, sărbătorirea 109 ani de la deschiderea cinemaului, care va avea loc între 28-30 octombrie 2022.
Parteneri: Institutul Francez din Cluj-Napoca, MeloMelanj, Cirkular, Make Music Not War
Evenimentul face parte din proiectul ARTA: cinema și patrimoniu derulat de asociația ARTA în dialog. Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Proiect organizat cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca.
