Astăzi, în muzica de film se regăsesc toate genurile imaginabile, paleta de realizare a coloanelor sonore fiind foarte vastă și diversă. Dintre compozitorii contemporani, în cadrul seriei what’s the score?, îl prezentăm marți, 18 octombrie, pe Philip Glass (The Hours), considerat drept unul dintre cei mai influenți compozitori de la sfârșitul secolului XX, un compozitor minimalist, care se auto-caracterizează drept un compozitor al „muzicii cu structuri repetitive”. Filmul va fi prezentat de Vlad Moraru, facilitator în cadrul programelor educaționale de la Cinema ARTA.
Glass a fondat Ansamblul Philip Glass în 1968, cu care încă mai cântă la clape. A scris cincisprezece opere, numeroase opere de cameră și lucrări de teatru muzical, paisprezece simfonii, douăsprezece concerte, precum și mai multe partituri de film. Dintre colaborări cu lumea teatrului o colaborare semnificativă este cea cu regizorul Robert Wilson la Einstein on the beach. Printre filmele la care a scris coloana sonoră se enumeră Kundun (r: Martin Scorsese, 1997), Naqoyqatsi, (r: Godfrey Reggio, 2002), The Hours (r: Stephen Daldry, 2002), iar trei dintre partituri au fost nominalizate la premiile Oscar.
Glass este primul compozitor care a câștigat un public larg, multi-generațional, în teatru, în sala de concerte, în lumea dansului, în film și în muzica pop - simultan.
Philip Glass a compus muzica pentru filmul lui Stephen Daldry, „The Hours” (2002), o adaptare a romanului cu același nume al lui Michael Cunningham.
The Hours / Orele:
Trei epoci, trei femei și trei povestiri converg într-un flux continuu care stă la baza poveștii din „The Hours”. Femeile sunt conectate între ele precum zalele unui lanț, neștiind că puterea unei opere literare remarcabile le altereazã irevocabil destinele. Prima femeie este Virginia Woolf care locuiește într-o suburbie a Londrei la începutul anilor `20 și se luptă cu nebunia în timp ce începe să scrie primul mare roman al său, „Mrs. Dalloway”. Douãzeci de ani mai târziu, Laura Brown, soție și mamă în Los Angeles la sfârșitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, citește „Mrs. Dalloway”; cartea i se pare a fi atât de tulburãtoare încât se hotărăște să facã o schimbare majoră în viața sa. În cele din urmă, în New York-ul zilelor noastre, o întâlnim pe Clarissa Vaughn, versiunea modernă a doamnei Dalloway, îndrãgostită de prietenul ei Richard, un poet sclipitor care moare de SIDA. Poveștile se împletesc și în cele din urmă converg spre un punct comun, într-un moment surprinzãtor de recunoaștere transcendentă.
Coloana sonoră:
Coloana sonoră a filmului „The Hours” are o istorie interesantă, fiind compusă inițial de Stephen Warbeck, apoi de Michael Nyman și respinsă ulterior, lăsându-i lui Glass foarte puțin timp pentru a scrie o nouă partitură. Acest fapt poate explica de ce nu toată muzica din film a fost compusă special pentru film: muzica anterioară a lui Glass, inclusiv tema „Protest” din opera sa Satyagraha și „Metamorphosis Two”, inspirată de Franz Kafka, de pe albumul său Solo Piano, au fost, de asemenea, prezentate și creditate separat la finalul filmului.
Regizorul Daldry spune că filmul a respins orice tip de muzică, pentru că totul ar fi simplificat, redus sau sentimentalizat emoțiile subtextuale. Natura circulară și recurentă a muzicii lui Philip Glass a fost apreciată pentru că oferă stabilitate și contrast față de salturile frecvente în timp și geografia variată din narațiunea filmului. În acest sens, coloana sonoră are o personalitate distinctă, în așa măsură încât regizorul consideră că muzica lui Glass servește ca „un alt flux de conștiință, un alt personaj” al filmului.
Philip Glass afirma că rolul muzicii este de a transmite structura filmului și de a lega poveștile între ele. Folosește același parcurs muzical în toate perioadele de timp și cu toate personajele, cu mici variații. Muzica începe și se oprește, apoi repornește de acolo de unde s-a oprit înainte, deci nu are început sau sfârșit. Acest lucru îi conferă o calitate atemporală, sau mai degrabă transcende întregul concept de timp. Deoarece filmul se deplasează în mod constant înainte și înapoi în timp, muzica ajută, de asemenea, la netezirea acestor tranziții și permite spectatorului să perceapă legăturile.
Glass susține că, fără muzică, „există trei povești diferite care se întâmplă în trei momente diferite, cu trei grupuri diferite de actori... partitura a trebuit să intervină și să devină precum regizorul și scenaristul - a trebuit să te ghideze de-a lungul poveștii”.
Glass folosește în principal pianul în partitură, contrastând ocazional cu secțiunea de coarde pentru „a-i da profunzime și varietate”, precum și „densitate și greutate sonoră”.
Este interesant de citit în notele albumului coloanei sonore că scriitorul Michael Cunningham în timp ce scria romanul The Hours, asculta muzica lui Glass. De notat asocierile pe care autorul le face între arta lui Glass și cea a Virginiei Woolf: cum muzica nu are început și sfârșit, existând ca o entitate proprie și continuând la nesfârșit.
„The Hours” i-a adus lui Glass a doua nominalizare la Oscar, nominalizări la Globurile de Aur și Premiile Grammy, un premiu BAFTA și un premiu Classical BRIT.
Surse:
https://www.filmtracks.com/titles/hours.html
The Music of Philip Glass in The Hours: Less is more.
Assist. Prof. Dr. Aslı Giray Akyunak, LRSM
⏺️Descoperă playlist-ul seriei what’s the score? pe Spotify
A journey through film, history and music featuring the best film scores
În fiecare marți, începând din 6 septembrie 2022 va avea loc săptămânal câte o proiecție what’s the score? - a journey through film, music & history însoțită de evenimente conexe în cafeneaua cinemaului, la ARTA Café. Vom încheia seria cu un eveniment special, ziua ARTA, sărbătorirea 109 ani de la deschiderea cinemaului, care va avea loc între 28-30 octombrie 2022.
Parteneri: Institutul Francez din Cluj-Napoca, MeloMelanj, Cirkular, Make Music Not War
Evenimentul face parte din proiectul ARTA: cinema și patrimoniu derulat de asociația ARTA în dialog. Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Proiect organizat cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca.
